31 December 2007

OOO00 OO 00OO .........




Sa zicem ca, aproximativ, un om traieste 70-80 de ani. Daca nu patesti ceva pana atunci..
Nu avem o eternitate la dispozitie.

Fara sa ne gandim din pdv al genezei, al anatomiei, al religiei, al felului in care ne-am format ca societate (o chestie oricum intamplatoare, se putea ca intr-un anumit moment, de ex, barbatii sa inceapa se machieze, sa poarte rochii - doar le-ar fi fost mai comod..-  etc.. ), fara sa ne gandim filozofic, fara reincarnari, si fara sa ne gandim ca poate 
suntem un experiment amuzant, sau alte ipoteze fantastico-ipotetice.  Ce ar trebui sa facem in cei 70-80 de ani?

Nu e un timp nici scurt, dar nici prea lung. E limitat.Privind la o scara mare, pentru infinitul universului suntem un nimic. Dar noi nu avem un infinit pentru a ne da seama, avem acesti 70-80 de ani.

Omul complica totul, dar privind totul foooarte simplu si clar..  Ce ar trebui eu sa fac in acesti ani?

Nu ma refer la relatii, casatorii, munca, bla. Si oamenii si animalele se confrunta cu nevoia de a supravietui, cu nasterea, moartea. Ne confruntam cu multa suferinta, cu dureri, cu boli, cu moartea celor dragi, dar avem parte si de fericire,
implinire, dragoste, afectiune. Nu ca asta ar compensa. Nu se poate ca opusul durerii sa fie fericirea. Nu cred ca una o compenseaza pe cealalta, decat poate ca echilibru de energii, un echilibru necesar si omului si naturii.

Nu este vorba aici nici despre omul ca animal , cum scria Morris in "Maimuta goala" - o carte care prezinta omul in cel mai primar mod: o maimuta care trebuie sa procreeze, sa supravietuiasca, sa vaneze, sa se apere. nununu.. Nici asta.

Pu si simplu, intr-o lume infinita, micutii de noi, limitati in timp si spatiu, ce trebuie sa facem? Universul nu are nimic de castigat cu noi, si nu ne=ar duce lipsa daca nu am mai fi.

Nici societatea, nici "progresul" tehnologic, nici stiinta, nici capacitatea din ce in ce mai mare a omului de cunoastere nu imi ofera un raspuns. Stiu doar ca trebuie sa fie unul foarte simplu.

Unul ar putea fi supravietuirea. In cei 80 de ani pe care ii avem la dispozitie trebuie sa supravietuim. Dar nu ma multumeste acest raspuns, deci sigur trebuie sa fie ceva mai bun.

Urmatorul ar fi sa supravietuim in cel mai personal mod, exact cum am vrea, pentru ca nu avem mult timp de gandire,  carpe diem, caca. 

Am putea sa privim existenta noastra si ca un noroc. Bai, asta e, sunt aici, hai sa ma descurc cum pot mai bine, si cu bune si cu rele.  

Sau cel mai simplu raspuns: nimic. . Suntem unde suntem, supravietuim, supravietuim a la corason, avem noroc, dar.. pana la urma, nu trebuie sa facem nimic. (iar, nu ma refer ca membru as societatii). Nu influentam nimic, nu aducem nici o schimbare in ordinea universala. 

Noi doar existam pe o mica planeta
 albastra

12 comments :

  1. Anonymous3:44 AM

    wrooooooong:) nu-i wrong, glumesc. e un punct de vedere.
    in 70-80 de ani ce tre' sa faci, e sa faci copii. bonus: sa te bucuri de ei. asta-i cea mai mare fericire posibila si scopul nostru in viata. dat de biosu' intern. cum suntem animale perverse insa evident ne facem ca ne mai scaldam si-n alte ape... (in)cultura, marinimii, salvat/castigat lumea. din astea.

    apropo, vizual, observai, blogul tau nu mai e roz :/

    ReplyDelete
  2. Sa ne iubim si sa iubim, asta ar trebui noi sa facem.Pup Yoli!
    Fericire+Iubire! La multi ani!!!

    ReplyDelete
  3. ha.. ha gigix :P

    sa faci copii?!
    ai de capu meu

    asta ar fi chiar nasol.. oricum nu poti baga in seama treaba cu plozii venind de la un baiat. ca voua nu va e greu sa "faceti un copil".

    glumesc. iar treaba cu marinimia cultura salvat lumea etc e doar un mod de a ne ocupa noi viata. chestii care pt noi sunt de o mare importanta, noi, ca fiinte micute micute ..

    dar raspunsul tau e sa faci plozi. ok..

    La multi ani desene animate, un raspuns frumos, iubire si fericire, mi-am dat seama de aseara ca nu am scris si ca o sa imi sara cineva in cap, :P dar mi-era somnic. oricum e cam subinteles, pentru cei care ma stiu cat de cat.

    ReplyDelete
  4. Anonymous11:48 AM

    sa te bucuri de orice in fiece clipa.asta nu e carpe diem ,nici "filosofie a la Krishnamurti".cred ca salvarea ar fi sa nu facem din obiceiurile zilnice rutina.ci bucurie simpla de a fi.
    sa nu ne mai cramponam de ceasuri, de calendare, de varsta, de limite.sa fim cum simtim, cum ai spus si tu.
    eh, la multi ani!

    ReplyDelete
  5. eu nu ma refer la asta, ma refer privind nu pe orizontala. de undeva mai sus. care este scopul nostru? sa facem plozi? niste mici creaturi care sa-si gaseasca cu ce-si ocupa timpu?

    sau poate ca=n filmul cu tom cruise cu tripozii, care vor veni si ne vor omori pe toti si vor face din sangele nostru ingrasamant pt planeta.. :D asta da explicatie sanatoasa

    ReplyDelete
  6. Anonymous1:34 PM

    lasa ca te va lamuri pe tine cineva,pe mine ma va trimite again la stramosi, pe tine te va lumina .
    ieri citeam O.Khayam.omul ala a ajuns la aceeasi concl sanatoasa.suntem ca sa ingrasam pamantul.depinde cum o facem.
    faza cu plozii...o culegere de texte vedice spunea asa despre casatorie si procreere:cei doi parteneri tb sa si creasca copiii in cinste si cu detasare, copilul fiind un oaspete ce tb iubit si respectat, niciod posedat.
    si da, explicatia lui H.G.Wells e una destul de ironica.

    ReplyDelete
  7. oinkule, stii care e treaba cea mai creepy? :|

    faptul ca am fi doar ingrasamant.. mi se pare raspunsul CEL mai
    plauzibil de pana acum

    ne crestem copiii in cinste si deteasare, un oaspete care va servi drept ingrasamant :|
    :)) :|

    ReplyDelete
  8. Anonymous8:19 PM

    ole&LMA!

    tot apropo, vazut pe unul din Discovery-uri o emisiune cu pretentii de semi-science ca de fapt traim atat de mult (>70) ca sa fim bunici. ca anume corpul nostru ne cam paraseste pe la 50, utilitate sociala dupa nixam, si ca antropologic de niste mii de ani incoace se observa rolul crucial al bunicilor in famile (familia, plodu... scopu' suprem, da?).

    tot apropo, sa nu uitam de: http://vata-de-zahar.blogspot.com/2007/07/ce-tzacaniti.html :)

    mica adnotare personala: plodul, nu cat scopul in viata, ci cea mai mare bucurie (comuna) pah planeta asta.

    ReplyDelete
  9. nu-s chiar tzacaniti. adica.. mi se pare ok sa iti propui, asa , intr-o mica secta, sa zicem, sa nu mai faci plozi.. dar o tot zic de cand am blogu asta, nu=mi plac extremele, si un cred ca tre sa decizi tu ca tre sa convingi masele si toata planeta sa nu mai procreeze.

    Eu mai am si alte motive pe langa, dar e alegerea mea, si nu merg la oameni cu brosura sa le arat de ce nu tre sa mai impanzeasca lumea de plozi, chiar daca is de acord somehow.

    si refuz sa cred ca sunt facuta pt a fi bunica! sa stii..

    asa

    ReplyDelete
  10. Anonymous11:43 AM

    hai ca ai fi cea mai traznita bunicutza ever.iti dai seama ce ar zice nepoteii tai? fiecare plod s ar da mare cu fratii, masinile lu' tac'su, etc, ai tai cu cea mai cul bunicutza din lume.
    si ar astepta vacantele de vara sa mearga la mamaia sau buni yoli:)

    ReplyDelete
  11. haha.. probabi m=as prosti, pleosti, etc.. dar as putea mandri cu blogul asta, daca mai rezista :P, sau, cand eram prin liceu, ma gandeam ca nepoteii mei s-ar mandri ca au o bunicuta cu atatea pierce-uri :P.. ma rog, nici astea nu stiu cat vor rezista ..

    mamaia yoli.. pff. si ar vedea filmulete cu mamaia yoli si mamaia oink dansand tango, si poze stupide cu ele din tineretile apuse..

    ee, maica.. ce viata..

    ReplyDelete
  12. Sa ne gandim la momentul cand barbatii romani umblau in toga?

    ReplyDelete