24 February 2009

Tic-tac


Ieri mi-am adus aminte de unde a inceput pasiunea mea pentru ceasuri: cand am citit La medeleni, Olguta avea un ceas din acela comun comunist, sustinut pe 2 picioruse, iar ea i-a pus porecla Cracanel. Aceasta revelatie a mea a avut doua urmari: atractia mea neexplicata catre ceasuri, si, pentru ca nu stau asa bine cu memoria, imi  placea sa dau porecle (multe au rezistat chiar f bine in timp).

Sa se inteleaga ca nu este vorba despre ceasuri noi fancy bvlgari sau mai stiu eu ce. Ceasuri dinainte de '89. Cu cat mai vechi cu atat mai bine. Mari de pus pe biblioteca, ceasuri de perete, de gara, de stalpi, ceasuri de buzunar sau de mana. Imi place mult felul in care se invechesc, ruginesc, designul ceasului, modelele din interior, grija cu care erau facute. Amuzant este ca absolut nici unul dintre ceasurile mele nu functioneaza (90% nici nu sunt complete, sau functionale, dar nici restul de 10% nu stau mai bine). Nici macar ceasul meu de mana nu mai merge, dar eu tot il port :P.

Poate este mai bine sa nu functioneze, pentru nu m-ar amuza sa aud ticaituri de ceasuri (fara sunete repetitve va rog)

Nu am stat niciodata sa pun toate ceasurile pe care le am in fata mea si sa ma gandesc de ce le ador atat de mult. Este o atractie ciudata pe care nu stiu sa mi-o explic,  si nici nu as vrea. Ce stiu este ca nu cred ca are treaba cu panica mea pt timp, ci cu ceasul in sine. In poza am facut o selectie a ceasurilor care-mi plac (din ce exista pe polyvore.. limitat) 

17 February 2009

Pipes


Toata discutia a inceput intre prieteni, cand o fata mi=a spus ca pe ea doctorul a diagnosticat-o cu .. "euforie senila". CE? euforie senila? toate relele mi=au trecut prin gand.  

Imagineaza-ti.. esti la doctor si vine cu o foaie in mana.. "Mda.. se pare ca suferi de euforie SENILA".. Eu i-am spus ca in momentul ala.. as fi facut ochii mari si as fi inceput sa plang.. ca sa aflu ca de fapt aceasta ...euforie senila inseamna ca razi aiurea. Atunci... de ce se numeste euforie.. senila? de ce nu .. Ras aiurea? (bine, nici chiar asa :P )

Apoi alt prieten imi spune ca un amic de-al lui a fost diagnosticat cu.. "tremur esential" CE? ESENTIAL? wtf? ce inseamna? -> .. cand intinzi mana si tremura degetele.. de ce esential? 

Pai nu e de mirare ca jumate din oamenii pe care ii stiu sunt ipohondri si paranoici.

La facultate mi=a placut faptul ca faceam o groaza de materii, si fiecare avea limbajul sau specific. Dar cand gasesti ceva precum:

" plurimodismul congenital al lumii omului, definitoriu pt ordinea umanului, nu se confunda nici cu monadologia lui Leibniz, care se vroia un principiu de ontologie generala, dar nici cu relativismul radical, nedialectic, rezultat din contextualitatea si istoricizarea neinfranata a omenescului."

.... huh?

De ce atatea complicatii? Nu vrei ca studentul tau sa inteleaga clar si frumos ceea ce zici? Ca pacientului tau sa nu ii iasa ochii din cap cand incepi sa dai denumiri dubioase pentru ceva care nu este atat de grav precum suna? 

Iar in viata de zi cu zi, vad cum oamenii se complica atat de mult in niste decizii obiective si .. pentru mine, atat de usoare si de clare (asa cum Lola mea cred ca vede totul alb negru numai firele si cablurile color :F )

Orice om incearca sa creeze o legatura intre informatiile pe care le are la dispozitie sa .. make the pipe work :)  dar majoritatea nu stie sa aleaga drumul cel mai simplu. 

Daca ma joc pipes, dynomite sau alte joculete in genul, constientizez ca intentionat ma complic. Nu aleg niciodata calea cea mai usoara.  Dar asta este valabil numai pentru jocuri, ca sa fie victoria mai dulce. :)

Castorel a fost primul .. poate nu care si-a dat seama, dar care mi-a spus ca eu gasesc usor solutiile, si nu imi place sa ma complic (oare m-a ajutat faptul ca am castigat cand eram mica intr-o tabara jocul de perspicacitate cu potrivitul patratelelor cu furnicute?)

Recunosc, daca e vorba de ceva personal, doamne, atatea ganduri imi fac, si imi pun atatea probleme, incat pana la urma in mintea mea sunt o groaza de macaroane carora nu le mai dau de capat. Si in momentul in care nu mai gasesti solutia, se instaleaza alte stari... bad bad for your mental health. Si singrul mod de a le da de capat este sa lasi timpul sa treaca si treptat probabil de la sine se descurca gandurile. 

In cazul comunicarii, cred ca  oamenii apreciaza mai mult daca vorbesti clar, deschis, fara aere de (semi)doct ca oricine, indiferent in ce domeniu activeaza, sa iti intelega vorbele ca atare. 

In ceea ce priveste relatiile, cred ca cel mai rau  m-au enervat dintotdeauna planurile, strategiile. "Ignora-l si o sa vezi tu cum vine", "gaseste un mod sa il faci sa.." etc. Ai ceva de zis? Spune! Este un castig de timp si o scutire incredibila de nervi, de macinari si drame adolescentine. 

Foarte simplu! :)