povesti adevarate

Tweet

mIRC-ul .. ce amintiri..

eram pe dial up, si stateam toata noaptea, mai ales printr-a 10a, si mai intram si ziua.. nu ma puteam abtine.

au trecut vreo 7 ani de cand am intrat prima oara. eram clasa a 9a, si cautam nick. si asa am ajuns Yoli, si asa dintr-a 10a au inceput sa ma strige Yoli. Victor a fost primul. el era cu un an mai mare ca mine, si evident ca a fost o mare onoare :P sa-l aud spunandu-mi asa.

am cunoscut pe mIRC o groaza de oameni, care mai apoi au devenit si best friends, si iubiti. Am cunoscut si oameni dusi, si interesanti, si daca nu era mIRC-ul , de fapt, nu eram acum cu my possum. :)

prin clasa a10a am dat de Placebo pe vremea cand nici dracu nu stia cine sunt, si papitzoaicele de 15-16 ani acum erau cu putza-n nisip invatau sa citeasca, si pe canalul placebo eram doar eu, Aquashark, Gavozm, si mai erau cativa care se perindau. dar de obcei eram .. 3-4 oameni.. unerori 5-6 !! POke, poate mai tii tu minte ceva, era si un op cu B. un tip nice.. nu mai tin minte. si parca aquashark mi-a dat mie op.. mare mandrie a fost pe mine atunci.

intamplator am intrat si acum 2 ani, sa vad daca mai exista mirc, si iar am cunoscut niste oameni care mi-au devenit prieteni, si care mi-au schimbat din nou viata.

am renuntat la mIRC printr-a 11a. acum mai intru pe Second Life, rar, sunt Milkshake Yoshikawa, dar stau singura, nu vb cu nimeni, i'm a creepy City chic female, si nu pot sa imi schimb infatisarea, si ma iau dracii, si stau in lava, si in apa, si fumez, si vorbesc cu grasii aia doi de piatra de pe insula cu vulcani, ca doar ei vorbesc cu mine, ca sunt pretentioasa, si poate as vorbi doar daca as cunoaste o persoana cand zbor. nu as socializa cu una din aria industriala... complicat