0______ .

Tweet

M-am nascut la varsta de 80 de ani. Mama a avut grija de mine. Am stat mult in spital, datorita bolilor tineretii. Ma dureau oasele, abia puteam sa tin tacamul in mana. Batranii isi bateau joc de mine in autobuz. Stateam in picioare si nimanui nu ii pasa de durerile mele. Nici nu voiam sa ma gandesc ca o sa ajung ca ei la batranete. Detineam atatea cunostinte (uneori mai multe decat as fi vrut sa stiu), atata intelepciune despre viata, si ma durea sufletul cand zi de zi se mai stergea ceva in mintea mea. Corpul ma durea, dar mintea mea era limpede, calma si cumpatata.

In 30 de ani, ridurile s-au retras si pielea era fina. Durerile au trecut cu timpul. Mama mea, care avea deja 20 de ani si rudele nu mi-au dat pace incepand cu varsta de 60 de ani. Trebuia sa imi gasesc un barbat. Am cunoscut acel barbat, cu care m=am casatorit. Am acceptat deoarece eram multumita ca nu am avut nevoie de un barbat care sa imi aduca intelepciunea, ci unul care sa ma ajute sa uit cu demnitate.

Acea perioada a fost cea mai fericita din viata mea. uitasem ce era rau, aveam sufletul impacat si siguranta ca ceea ce am facut pana la aceasta varsta a fost ceea ce trebuia.

Inca de la 60 de ani am inceput sa muncesc. Nu imi era greu, pentru ca in ani munca devenea din ce in ce mai usoara.

Deja aveam 40 de ani, eram la jumatatea vietii, si as fi dat orice sa am acele riduri inapoi, dar sa nu fiu nevoita sa imbatranesc, sa ma subtiez, atat la corp cat si la minte.

Acum , la 20 de ani, imi revad caietele pe care am scris toata viata, pentru a-mi putea citi amintirile. Fara aceste caiete.. Am inceput sa uit foarte mult. Sotul meu nu mi-a ramas alaturi, a plecat cu o tinerica de 60 de ani, cu o memorie mai buna, si mai inteleapta ca mine. Am un corp traznet, un par lung atragator, si de aceea nimeni nu se uita la mine. Toti isi dau seama de cum gandesc.. sau mai bine zis, cum nu mai gandesc.

Acum ma pripesc, injur, fumez iarba, ma iau de oameni fara motiv. nu ma mai recunosc.

Imi este frica de moarte, de uitare, de senilitatea varstei de 10-5 ani. De imposibilitatea de a avea singur grija de tine, si de necesitatea ca ai tai copii sa te ajute in permanenta, sa te hraneasca, sa iti dea de mancare, sa te duca la gradinita.

sper doar sa mor inainte sa trebuiasca sa port scutece..





Desen © Yoli

inca o paria

Tweet

finally a aparut tricoul cu modelul meu la PARIA.

eu am facut mai multe desene, o serie a oilor cu probleme de personalitate, iar acesta este unul dintre ele. gasiti acest model si pentru baieti. cica se cam vand asa, so hurry :)

pe restul le veti gasi in curand la Catwork. am doar 5 tricouri de baieti, iar pe acestea le voi picta individual. tot din seria oilor cu probleme de personalitate, fiecare alt model :)

alte comenzi

Tweet

http://www.catwork-design.com/

gentile sunt 55 ron simple sau personalizate cu modelul pe
care il vreti.

Culoarea prinde viata - Mabelline

Tweet

Ipoteza: culorile prind viata in realitate.

!! Pericol de
agresivitate: !!

Unele culori sunt fashion-victims. Cand vine randul unor culori sa fie trendi, ele nu se pot abtine si se pun unde vor ele: pe par, cand nu se mai poarta o culoare, pe soseta de o culoare din sezonul trecut.

Culorile sunt geloase. negrul, desi non-culoare, este cel mai periculos cand vine vorba de gelozie. aluneca usor, acopera tot si nici o culoare poate scapa. altele zgarie in dungi.

Uneori exista culor care vad alb-negru. Atunci culoarea nu mai poate suporta atata lipsa de culoare si se pune si ea motz pe buzele fetelor, inconstienta fiind de consecintele actiunilor sale.

Culorile sunt emotive. ele plang in buline. si-si arunca bulinele pe tot ce prind: pe fatza, sub forma de pistrui, pe cani, pe fuste, pe cer.

Unele culori sunt date in urmarire. Razvratite si agresive, ele comit tot felul de infractiuni si starnesc un lant al slabiciunilor: se pun in forma de pata pe rochia miresei cu 10 minute inainte de nunta, rosul se pozitioneaza in gat inainte de concert, griul pe cer cand mergi la plaja. party poopers.

Multe culori sunt timide, si nu vor sa stea unde trebuie. asa ca fug si se fac bird-watchers sau tree-huggers. si asa au aparut gotherii :P

Altele sunt niste rasfatate. Te pot face sa te atasezi atat de mult de ele, incat sa ignori alte culori la fel de frumoase.

Unele se ataseaza prea mult de tine. si raman pe parchet, si nu vor sa le cureti, si iti raman pe pleoape chiar daca te demachiezi.


ps: si exista si culorile neascultatoare, ca cele de la blogger, care nu stau niciodata cum le pui tu

"va rugam sa va indepartati de la marginea peronului".

Tweet

de ceva ani imi place sa observ case vechi, vai de mama lor, darapanate, cu hambar negru si lemne departate ca niste dinti lipsa, "reparari" improvizate, case roz si turcoaz de tigani, cu rufele pe 10 sarme, caini tampiti si pleozi nespalati. m-am obisnuit ca in drumurile cu autobuzul, sau cele in afara bucurestiului, sa imi lipesc ochii de geam si sa analizez cele mai duse case.

dar uneori se mai intampla sa vad asa ceva:

eram la romana in troleu cand i-am vazut pe acesti 2 oameni care nu isi luasera nici o masura de siguranta. stateau asa aiurea, pe acoperis. si nu este prima oara cand vad asa ceva. si nu e normal sa ma sperii eu pentru ei, ca poate cad.

cred ca sunt niste norme in aceasta privinta, si numai Cow si Chicken le pot incalca.

si cateva case care mi-au placut foarte mult, luate de pe net, fara suicidal ppl pe ele. ( acum ca am camera, o sa incerc sa fac poze, dar e greu, pentru ca majoritatea caselor le vezi din tren sau masina)

pciupciupciupciu....

Tweet

exista anumiti oameni care mi-s tare dragi, fie ca-i cunosc sau nu (ii vad pe strada, in metrou, in troleu .. )

oamenii cu alergii.

cei care stranuta dement on and on. pciupciupciupciu!

cei care se inrosesc de la orice

cei care iti zic: aici a fost o matza, nu? hap.. happ.. haaappp...pciuuu!

sau cei sensibili la mirosuri (uleiuri esentiale, betisoare, parfumuri etc)


(ma rog, nu forme grave de alergii, ochi cu lichide dubioase, bube sau alte alea...)

apoi mai sunt balbaitzii, care mi se par adorabili, si ma uit cum vor sa zica un cuvant, si eu incep sa fac ochii mari, ma apropii usor de fata lor si ma concentrez pentru ei sa spuna acel cuvant

nu in ultimul rand, sughitul (nu de la baut!). nu cred ca mai exista altceva atat de dulce la un om decat un sughit care sa il faca sa para atat de neajutorat, si de dragut.

si sa incheiem cu un citat al colegei mele de la catwork, Narcisa-Anushkova:

"ia telefonul. ma iradiaza la cap"
(ea stranuta daca se uita la soare :)) )

alte modele personalizate

Tweet

pucca

Tweet

ieri a fost o zi productiva la catwork

aceste doua genti mi-au iesit f fain. pe site-ul catwork is mai multe poze. asa ca daca vreti sa va personalizati anumite lucruri, scrieti Dianei.

casuta de vis

Tweet

.

LINK: On the Planet's Side

.

ps: acesta este un blog facut de mine si Irina, sor-mea, legat mai mult de probleme ecologice. cute nice easy practical stuff pe care le poti face chiar tu, sau general weird stuff, cum ar fi casuta asta dementiala.

.

pe acest blog de mai sus vom continua discutiile incepute pe postul cu Manifestul, nu de alta, dar pentru a putea sa imi continui blogul, si pentru ca On the planet's Side este dedicat acestor probleme.

.

Si pentru ca pomisorii nu se planteaza asa unde vrea Yoli, cei care s-au aratat interesati de idee o sa ne poata ajuta in proiectul pe care il vom face in Gradina Botanica. In curand voi scrie si pe blogul Asociatiei de Comunicare si Dezbateri in Limba Engleza cateva cuvinte despre acest proiect + poze cu situatia actuala.

.

se poarta produsele

Tweet

am avut o conversatie aseara cu un tip, care m-a cam ..scuturat.
mi-a zis ca toti oamenii sunt niste produse.

e genul de lucru care stii ca este adevarat, dar in nici un caz nu vrei ca cineva sa il admita.
ma rog, dubios a fost faptul ca cel care mi-a spus era indian.

"and a woman and her body,her feelings..her emotions are market product".

"actually ,now i live my life by accepting the fact that im a a part of this profit oriented busines like world"

pentru o aiurita ca mine, a fost socant. nu sufar cand cineva ma scoate din lumea mea si imi tranteste cate o "realitate" ca asta.

+ ca nu ma simt un produs, sau macar nu sunt in top

cred ca cel mai mult tine de naturaletea si sinceritatea unei persoane fata de sine, si de prioritatile sale in viata, de ceea ce o face fericita si ce nu.

cred ca moda este cel mai evident mod de a lansa si crea produse. orice fel de moda. ce se poarta. fie cum sa arati, fie ce porti, fie cum te tunzi. fie ca lucrezi in corporatii sau orice business / job/ om care se foloseste de tine pentru a crea diverse "mode", "produse", si evident, bani.

femeile care au s-au emotionat toate cand au primit azi flori la universitate de la PNL sunt produse. vedetele sunt produse. cei care se uita cu bala in coltu gurii la TV sunt produse. fotomodelele sunt produse, fetele care dau vulpea dupa ce mananca sunt produse. coca cola / mc/ brand freaks sunt produse.

cred ca aurolacii sunt cei mai "oameni" din acest punct de vedere. apoi tiganii. apoi batranii.

asa ca nu va mai lasati manipulati. daca nu sunteti obiecte, ci oameni, si aveti cap si puteti gandi cu el, nu ii mai lasati pe altii sa va spuna cum TREBUIE sa aratati si ce TREBUIE sa purtati si cum TREBUIE sa va comportati.

doar e la moda