Darul oamenilor de a complica orice merge mana in mana cu darul lor de a dramatiza.
Ne-am obisnuit cu prostul obicei de a cauta uneori coduri si semnificatii in niste vorbe simple si clare. Daca ti se spune un anumit lucru, parca prea e usor. Trebuie.. trebuie sa fie ceva in spatele acelor cuvinte.
Vinovatul? Femeia. Cand barbatul spune ceva foarte clar, ea se framanta, se intreaba oare ce inseamna de fapt ce a zis barbatul? Ce ar trebui ea sa inteleaga din asta? Ce vrea el sa spuna? (fara sa realizeze ca barbatii nu se complica, si de obicei vorbesc destul de concis si nu o iau pe aratura cu explicatii si drame)
Barbatul cunoscand talentele de codificare ale femeii, cand aceasta ii spune lui ceva, el se panicheaza. Incepe si el sa se intrebe: oare ce vrea sa spuna cu asta?
Si atunci cand exista o femeie care ii spune barbatului frumos si clar: dude, asculta ce iti spun! asta vreau! de asta am nevoie, si atat! el nu poate percepe cuvintele exacte.
Daca ambele parti in aceeasi masura ar incerca sa vorbeasca cu tact, dar sincer, nu ar mai exista atatea rastalmaciri de cuvinte, misleadings, situatii jenante.
