11 June 2008

La maison ou je grandirai



Bucurestiul asta este urat, gri si sufocant. Si pute.

Oamenii sunt rai, prosti si nu au nimic frumos in suflet (ei au un mecanism cu doua parti: pe unul intra sufletelul si se transforma in blesteme, manele si injuraturi).

Asa ca.. nu azi, nu maine, poate peste 10 ani.. candva.. eu o sa stau la casa.. ori prin Romania.. sau poate prin Franta in cel mai mic si primitor satuc, doar cateva case scoase din povesti, potecute pietruite, 2-3 magazine, oameni primitori, mult soare putin frig.

O sa fie o casa mica, cu o gradina foarte mare, si livada. Fiecare camera va fi altfel. Sufrageria va avea un candelabru mare divin, va fi camera aurie. Va mai fi o camera de puturosit, plina de perne mari, orientala, cu masute mici si perdele grele de catifea, prinse cu cate un ciucur mare.
O sa am o curte mare, cu copaci multi, gradini fara pitici, cu ciuperci mari, cu buburuze de ipsos si tot felul.

O sa ma inteleg bine cu vecinii, rotofei si simpatici, care o sa-mi dea placinte si tot felul de goodies, si eu o sa ii ajut cu ce pot (- gatit)

O sa am un hamac;

Multi catelusi si tot felul de animalute pufoase si dragastoase, iar Lola va fi regina lor!

Si o sa umblu cu basmale colorate si ochelari mari negri cu lentile movulii, o sa stau sub vreun mar pe paturica mea cadrilatde picnic si o sa citesc si o sa ma intind ca o matza si o sa lenevesc.

O sa manc nectarine all day long.

O sa am o piscina, pentru ca sunt o ratza, si vreau toata ziua sa ma balacesc.

O sa am o masa alba de lemn la umbra, cu bancute si scaune albe de fier forjat cu modele ca dantela, unde o sa imi chem pe cei apropiati, o sa bem vin si cocktail-uri yummy, o sa dansam si o sa radem mult.

In curte o sa am cel mai frumos leagan.

O sa am cea mai frumoasa bicicleta, si pe drum nu va fi nici un caine care sa ma latre. niciodata.
...
...
...
...

1 comments :

  1. Anonymous10:25 PM

    Ce dragutz e blogul tau! Sa citesti Peter Mayle, se potriveste cu descrierea ta :D

    ReplyDelete