growing up sucks

Tweet

nu mai am penar ... de.. 7 ani..

penarul preferat, eram cred ca a 5a, era mov, si era maare. era dreptunghiular, si dupa ce il deschideai, mai avea inca 2 parti care se deschideau si ele. era un penar mov si gras, pe care il indesam cu carioci, si creioane colorate, si gume, si copiute. avea si un buzunar- plic, care se inchidea cu o capsa. si acolo tineam agrafe, biletele si alte alea. a fost un penar grozav, nu stiu cati mai aveau unul asa frumos. (avea dinozauri pe el, mici si deshi :)) )

penar.. suna oribil. .cand zic un cuvant - pe care nu l-am folosit recent - de multe ori, incepe sa imi sune fishy.. penar.. ih!

oricum. si colegii mei aveau si creioane cu mina, cativa, aia mai cool asa, dar eu si in ziua de azi le urasc. mai.. tii creionul in mana, si il simti cum scrie pe foaie, e ceva mult mai personal decat metalul ala, nu stiu sa explic.

somewhere along the way, penarul a ramas uitat in ce stiu ce loc... si hotarata fiind sa nu devin o muiere serioasa, lipsita de entuziasm si pleostita, imi voi lua un penar a.s.a.p. !