acum sunt all over, dar noi nu le mai observam. sunt ca niste aurolaci. nimeni nu le vrea, nimeni nu le acorda atentie.
ascunse printre magazine fitoase, cu termopane, magazinele trecute isi asteapta tacut disparitia.
mai sunt si acele magazine precum Nufarul, care desi isi modernizeaza aspectul, nu vor sa renunte la acel scris clasic alb, cu litere specific >1989.
peste 50 de ani, o sa vina nepotii la mine.. si o sa zica.. "vai mamaie, tu ai prins comunismul, ce baba esti! cum era? "
si eu voi spune: "eee, maica, am prins doar 4 ani, nu mai tin eu minte mare lucru, eram mica. Nu mai tin minte decat borcanele de iaurt si uniforma scolara si cand am fost eu deghizata in broasca in grupa mica (aia mica din poza alb negru. oac oac!)"
si le voi spune ca parintii mei au prins comunismul, dar lor abia o sa le pese de mine, si de parintii mei deloc. si o sa le arat poza de mai jos, eu cu un specimen nu pe cale de disparitie, cum era atunci, in 2006, ci deja de mult disparut.
muievladstau in aceeasi zona cu pozele astea si park toata lumea a ramas stagnata in segmentu asta comunist, nu ai observat asta chiar p fetele si pe felul de gandire a majoritatii? probabil cu noua generatie va veni o schimbare in viziunea asupre realitatii si noi vom fi unii dintre cei krora le va parea rau knd vor dispare locurile astea printre kre am copilarit si se va mai scurge o lacrima amara p obrazu nostru la gandul asta. vei vedea k peste cativa ani totul va fi amintire si isi va lua locul k atare.
ReplyDeletesper ca primele cuvinte ti-au scapat..
ReplyDeletenu o sa mi se scurga nici o lacrima... este doar.. o ciudatenie de care noi mai avem inca parte..
:)