daca inainte ma gandeam ca ma adaptez wherever, ca as putea trai fie intr-un oras linistit si mic, fie intr=o casa construita pe jumatate in pamant (Muzeul Satului) fie in Tokyo, intr-o casa foarte poor sau dimpotriva una foarte rich (subiect pe care il voi abora intr-un alt post) venind astazi in bucuresti am avut o senzatie tare weird. dupa o saptamana linistita, de relaxare etc m-am trezit la metrou la unirii intr-o mare forfota si inconfundabilul potol de caractere, stiluri si personalitati.
genial.
haine frumoase, oameni ingrijiti, fitze, aurolaci, mutrele deprimate a celor care vin/pleaca la work, coolerii cu adidasi huge inalti desfacuti si baggies indesati in ei, super freze, pustii hardcoristi cu dita mai sneakersii, roacherii pletosi si suparati, manelele de pe telefonul manelistului, oameni nefericiti, oameni indragostiti, cristinica a fost data jos si inlocuita cu winston. o preferam pe ea... mamicile disperate cu plozii isterici.
ies din metrou si trec prin piata piata care miroase a peste (i hate peste), unde dimineata si seara vin taranii din Fierbinti la munca in Bucuresti si striga "chinezoaica!" & other things which I will not name.
mai voiam sa scriu si alte lucruri dar mi s-a facut lene. in principal despre cum se bat cap in cap imbecilitatea si inteligenta, lipsa de cultura si iubirea frumosului, despre traficul infiorator, poluare, aceasta perioada de schimbare a bucurestiului printr-o explozie artistica la care asistam/ participam, cluburi de toate felurile, cainii, prostul gust/ kitsch, carturestiul, blogurile, mallurile, nou vs vechi, cinemateci, terase, o ciulama pe care nu poti sa n=o iubesti!
corolar: screw New York! Bucharest has'em all!
0 comments:
Post a Comment