Adam si Eva erau doi copii divini, inocenti, puri, ca orice copil. Si erau eterni. Si unde traiau nu ii ziceau Pamant, ci Eden. Nu aveau un tata si o mama, ci cel mai minunat parinte posibil, care ii ocrotea si ii ghida cand ei ii cereau, dar nu le impunea nimic din mintiuca proprie, ci i a coplesit mereu cu iubire. Era intotdeauna acolo, nevazut, dar le raspundea totimpul, plin de iubire.
Au crescut alaturi de gaze si goange si alte sufletele ale naturii, invatand sa ofere grija, ajutor, blandete. Totul era perfectiune si nu exista nici greseala, nici bine sau rau.
Casa lor era natura si job-ul lor sa simta si sa se bucure de toate minunile vietii. Fiecare clipa era sfanta si coplesitoare. Fiecare roua, fiecare rasarit.
Si natura ii tinea intr-o stare continua de iubire si iubirea lor facea ca natura sa rodeasca si sa infloreasca si sa ii sustina. Sub atingerea lor florile infloreau, vietuitoarele se gadilau.
Cand au crescut, Adam si Eva au continuat sa se topeasca in iubire pentru tot din jurul lor si astfel unul pentru celalalt. Se iubeau cu curiozitate, cu toate simturile. Si fecare atingere era sacra.
Nu mai erau Adam si Eva, erau oricine si nimeni, una cu totul.
Si toti ingerii si toate fiintele nevazute ii urmareau, se minunau si tanjeau dupa asa trairi pe care numai o fiinta umana are sansa sa le poata simti pe Pamant.
Cand Eva a muscat din mar a simtit ceva in corp. Ceva s-a intamplat dar nu intelesese ce. Pe drum spre Adam au inceput gandurile. De-odata a simtit ceva ciudat, apasator, care nu o mai lasa sa simta tot, o deconecta de la natura. Asa a descoperit separarea.
Apoi s-a gandit ca parca nu se simte bine goala.. ce o sa creada si o sa zica vietuitoarele si Adam despre ea?! Asa ca s-a acoperit. Si asa a descoperit rusinea.
Apoi s-a gandit ca parca ea merita mai mult decat ce ii poate oferi Adam. Cand a aproape a ajuns, s-a gandit ca sigur Adam nu o mai iubeste si ca probabil s-a plictisit de ea!! Asa a descoperit neincrederea.
A trecut pe langa o veverita care isi prinsese codita intr-o creanga, dar Eva era asa prinsa de gandurile ei ca nici nu a vazut-o. :|
Poate daca ar avea nasul mai mic... sanii mai mari.. Daca si-ar tzuiguia putin buzele.. Daca nu este de ajuns?! Pentru prima oara simtea ceva neplacut in stomac, ca o strangere. Asa a descoperit frica.
 |
Si asa s-a gandit ea sa il intrebe pe parinte de ce nu o mai iubeste Adam?!? .... dar nu a primit niciun raspuns la intrebarea ei dum-dum, asa ca, nervoasa, a concluzionat ca a fost abandonata si ca nu exista niciun parinte!!
In cele din urma Eva a ajuns la Adam...
Si astazi exista doar o Eva - aceeasi Eva si un singur Adam - acelasi Adam, cu o sumedenie de fețe si de nume.
 |
 |
| Canan Berber |
