The age of stupid :(

Tweet

"Una dintre legile naturale fundamenta­le este cea de-a doua lege a termodinamicii, care arată că energia tinde în mod natural de la o stare de organizare mai complexă spre o stare de mică organizare, de la o stare de înaltă diferenţiere la o stare de slabă diferenţiere. Cu alte cu­vinte, universul este un proces de dezagregare. Exemplul frecvent folosit pentru a descrie acest proces este cel al unui rîu care în mod natural curge la vale. E nevoie de energie şi muncă — pompe, ecluze şi oameni care cară găleţi — pentru a inversa acest proces, pentru a ne întoarce la izvoare, pentru a duce apa înapoi în vîrful dealului. Iar această energie tre­buie să vină de undeva din altă parte. Un sistem de energie trebuie să sece pentru a menţine altul. Pînă la urmă, după le­gea a doua a termodinamicii, după miliarde şi miliarde de ani, universul se va încetini treptat pînă cînd va atinge cel mai de jos punct, ca o „mîzgă" amorfă, total dezorganizată, total nediferenţiată, în care nu se mai întîmplă nimic. Aceas­tă stare de completă dezorganizare şi nediferenţiere este nu­mită entropie." M. Scott Peck

 

link


Kesha - Ke$ha - Tik Tok (Official Music Video) - Awesome video clips here


=>

La parade

Tweet

Photo © Yoli

Cool

Tweet

Man In The Sky forbid!

Tweet

De cand eram mici am invatat la limba romana o singura interpretare corecta a textelor. Eu de multe ori nu am crezut ca anumite poezii au fost menite sa transmita ceea ce ni se spunea ca trebuie sa vedem noi in text. La istorie nu mi-a placut felul in care erau scrise anumite momente istorice, ma gandeam ca sunt scrise asa ca sa ne faca pe noi sa ne simtim bine ca suntem romani, mandri de Romania, dar sigur in realitate nu a fost asa.
De atunci mi-am dat seama ca nu pot avea incredere decat in ce simt eu ca ar fi adevarat, nu sa cred tot ce mi se spune in cartile de istorie sau interpretarile obligate de la limba romana.

De asemenea suntem invatati sa protejam sentimentele celorlalti, si sa avem tact in relatiile cu ceilalti, chiar daca asta implica.. omisiuni ale adevarului... :)

Dar cum ar fi viata intr-o lume in care toata lumea spune ceea ce gandeste cu adevarat? Fara tact, fara a te gandi ca ranesti sentimentele celuluilalt- dar, pe de alta parte, o lume in care toata lumea are incredere in oricine?



Ca in "History of the world", The Invention of Lying ne arata felul in care se scrie istoria, cat de creduli si de naivi suntem, si cum totul trece printr-un telefon fara fir si ajunge la noi distorsionat, iar noi credem si tinem cu dintii la o idee falsa. (totul se reduce la cativa oameni care au fost mai mult.. decat ceilalti)

Ni se explica foarte frumos de ce s-a inventat un dumnezeu: nevoia omului de speranta, de a exista ceva dupa.
Nevoia de a crede ca nu exista doar ceea ce vedem, ci mult mai multe nevazute (de aici porneste imaginatia, fantasticul, povestile care nu au o baza reala).

"The implications are staggering, that religion is only possible in a world where people are capable of lying, where they are credulous and willing to believe whatever they are told without question. Lying makes our mortal existence far more colorful and enjoyable." link

Above you, below me

Tweet

The gloves are off

Tweet

Photo © Yoli

Tweet

Childhood memories :)

Tweet

Living large in a small house

Tweet

Alegerile pe care le facem se reflecta direct in stilul nostru de viata. Felul in care alegem sa traim reflecta direct starea noastra interioara.

Am vazut acum mult timp o emisiune despre o doamna care avea o casa mare, pe care a umplut-o pana la refuz cu haine si obiecte inutile. Nu mai avea loc sa treaca de sutele de haine si obiecte aruncate pe sus, pe jos, pe dupa, prin si peste. Se vedea ca este o femeie nefericita care incearca sa substituie o mare lipsa din viata ei prin cumpararea sutelor de obiecte, pe care nici macar nu le folosea. Desi avea toate aceste obiecte, calitatea vietii ei era aceeasi. Un nene impreuna cu echipa lui de x oameni au stat un weekend la ea acasa si i-au facut o organizare drastica si au aruncat foarte multi  saci plini cu haine, obiecte. Doamna toata durdulie si intristata cauta motive sa tina de orice lucru.

Exista o tendinta a oamenilor, incurajata de obisnuinta, de a aduna tot felul de prostii, de a umple casa atat cat spatiul ii permite. Este greu sa te desparti de obisnuinta nefiltrata prin gandire si de a incepe sa gandesti practic pentru a-ti usura viata.

In acest moment locuiec intr-o garsoniera care are 22 mp in total. Inainte stateam intr-un apartament de peste 80mp, iar o perioada de timp 2 dintre camere nici nu erau folosite.

Trecerea pare dificila, si a fost un pic la inceput, dar pe parcurs mi-am dat seama de beneficiile unui spatiu aparent mic, dar care, organizat cum trebuie, iti poate aduce tot confortul pe care il doresti.

Haide sa privim un pic avantajele unei case mici:

• salvezi bani- folosesti mai putin curent, mai putina caldura, mai putina apa (pentru ca nu mai strangi toate prostiile de boluri de plastic si nshpe feluri de farfurii, deci nu ai asa multe de spalat. la dush eu nu garantez nimic pentru ca sunt o ratza)
• in cazul unui incendiu (remember Weeds?)/cutremur, sau orice dezastru natural investitia pierduta este incomparabil mai mica decat in cazul unei case mari.
  

• cureti mai repede- curatenia intr-o casa mica se face mult mai repede, iar produsele de curatat se consuma mai greu.
  
• locuind intr-o casa mica se creaza o apropiere intre oamenii care locuiesc, in cazul unui cuplu- pentru o familie cu copii trebuie sa existe intimitate prin camere separate.
  
• pentru ca nu mai strangi obiecte care nu sunt necesare, iti permiti sa ai lucruri mai putine de calitate mai buna.
  

Odata ce inveti sa traiesti inconjurat de mai putine lucruri, realizezi ca nu ai nevoie sa umpli casa de obiecte pentru a te simti implinit. Nu obiectele te implinesc. Astfel incat incepi sa nu mai strangi ceea ce nu ai nevoie. Te gandesti inainte de a cumpara ceva. Ii cauti utilitatea. Acest mod de a privi spatiul casei tale iti simplifica viata, te face sa te simti mai liber.

Cel mai important este sa stii cum sa iti organizezi spatiul. Cand ai o casa mica, ai nevoie totusi de mult spatiu de depozitare. O idee foarte buna este sa profiti de spatiul pe verticala. Daca inveti sa mobilezi inteligent pe verticala poti lasa senzatia de spatiu aerisit, fara a te simti ca intr-o cutie.

Daca ar fi sa locuiesc intr-o rulota, mi-as lua Gypsy Coach :D

Mai jos este un filmulet cu the tiny house a unui designer de tiny houses.. foarte tiny, un pic cam prea claustrofobic pentru mine, dar este minunat cat de bine poti trai cu atat de putine resurse.



Acum doi ani am povestit despre casa visurilor mele: La maison ou je grandirai, iar visul este cam acelasi, numai ca adaug noua informatie despre cat de bine ma simt Living large in a small house :).
In schimb gradina si livada vor fi mari, cu copaci fructiferi de tot felul, voi planta legume in gradina. yum yum yum.

Cel mai mult imi plac casele din cob si cele cu lemn.  Imi place ideea de cob, dar nu imi place sa arate prea elfish, lotr etc, pentru ca devin creepy. Dar daca sunt decorate bine, pot arata delicios. Pozitionate cum trebuie, vara este racoare, si iarna caldut. Daca ai mai multi prieteni iti poti face singur casa de cob, din resursele naturale ale pamantului. Pe acoperis sa fie iarba si flori :). Nu imi dau seama ce poate fi mai frumos si mai intim de atat.

The end

Tweet

noi ca spirite am inceput sa ne atasam prea mult de corpul fizic si de lumea materiala. este decizia spiritelor de a reincarna in corp, atrasi fiind atat de mult de cele pamantesti.

rolul nostru in viata este de a evolua spiritual. in viitor spiritele evoluate vor realiza lipsa importantei lumii materiale si nu se vor mai atasa atat de mult de corp si material.

in acel moment spiritele vor decide sa nu se mai reincarneze in fiinta pe pamant, ci sa ramana spirite libere in univers.

si asa se vor rari fiintele pe pamant.

si asa va fi sfarsitul omenirii si a vietii asa cum o stim noi.

Tweet

New favourite word: Serendipity

Tweet

Serendipity is the effect by which one accidentally stumbles upon something fortunate, especially while looking for something entirely unrelated

The word derives from Serendip, the Persian name for Sri Lanka, and was coined by Horace Walpole on 28 January 1754 in a letter he wrote to his friend Horace Mann, an Englishman then living in Florence. The letter read:

"It was once when I read a silly fairy tale, called The Three Princes of Serendip: as their highnesses traveled, they were always making discoveries, by accidents and sagacity, of things which they were not in quest of: for instance, one of them discovered that a camel blind of the right eye had traveled the same road lately, because the grass was eaten only on the left side, where it was worse than on the right—now do you understand serendipity? One of the most remarkable instances of this accidental sagacity (for you must observe that no discovery of a thing you are looking for, comes under this description) was of my Lord Shaftsbury, who happening to dine at Lord Chancellor Clarendon's, found out the marriage of the Duke of York and Mrs. Hyde, by the respect with which her mother treated her at table."

wiki

Tweet

"Nothing's gonna change my world,

Nothing's gonna change my world"

Mac- mac

Tweet

Anatidaephobia
The fear that somewhere, somehow, a duck is watching you.

Drama queens (and kings)

Tweet

Darul oamenilor de a complica orice merge mana in mana cu darul lor de a dramatiza.

Ne-am obisnuit cu prostul obicei de a cauta uneori coduri si semnificatii in niste vorbe simple si clare. Daca ti se spune un anumit lucru, parca prea e usor. Trebuie.. trebuie sa fie ceva in spatele acelor cuvinte.

Vinovatul? Femeia. Cand barbatul spune ceva foarte clar, ea se framanta, se intreaba oare ce inseamna de fapt ce a zis barbatul? Ce ar trebui ea sa inteleaga din asta? Ce vrea el sa spuna? (fara sa realizeze ca barbatii nu se complica, si de obicei vorbesc destul de concis si nu o iau pe aratura cu explicatii si drame)

Barbatul cunoscand talentele de codificare ale femeii, cand aceasta ii spune lui ceva, el se panicheaza. Incepe si el sa se intrebe: oare ce vrea sa spuna cu asta? 

Si atunci cand exista o femeie care ii spune barbatului frumos si clar: dude, asculta ce iti spun! asta vreau! de asta am nevoie, si atat! el nu poate percepe cuvintele exacte.  

Daca ambele parti in aceeasi masura ar incerca sa vorbeasca cu tact, dar sincer, nu ar mai exista atatea rastalmaciri de cuvinte, misleadings, situatii jenante.

Feriti-va de pelicani!

Tweet

Sunt unele cuvinte pe care nu le auzi o lunga perioada de timp. Eu cred ca atunci cand, intr-o perioada foarte scurta de timp, acelasi cuvand iti apare in diverse situatii, trebuie sa fie un semn!

Acum cateva zile am primit un filmulet foarte disturbing cu un pelican care a mancat un pidjin, si l-a tinut cateva minute in gura in timp ce pasarea nefericita falfaia crizata, falfaia si in timp ce era in gatul pelicanului- mutant, in timp ce pelicanul  tot incerca sa-l inghita de viu.

Bestia arata de parca dansa, iar oamenii, turma de tampiti ca de obicei, filmeaza si vizioneaza ca la cinema in loc sa se duca cineva sa deschida animalului clantza sa lase pidjinu sa zboare fericit, rahatindu-se pe toti care au stat sa se uite ca prostii. 

Astazi gasesc pe Scribd un document unde zice asa: "In lipsa totala de hrana, pelicanul isi infige ciocul in propria-i carne pentru a-si hrani puii." ... Dude, that's really fucked up. crazy motherfuckers pelicani. 

Ce am invatat din asta, copii? Pelicanii sunt nebuni.Uitati-va numai la prima poza, ce moaca de criminal in serie are. Ce privire furioasa si intunecata!

Daca o sa ma duc in Delta, si ma ataca un pelican, o sa tin la mine un pidjin de cauciuc. Il arunc repede pe jos mai acolo sha, si o iau la fuga.

 

leapsa

Tweet

Leapsa de la OInK 

Sunt: 1.  la o rascruce de drumuri .  2. pretioasa 

Aş vrea: mai multe tatuaje. lots o'shoes. ochelari inimioare  rosii.  samd on and on and on and on

Păstrez:  ua, tot felul de nebunii :P

Mi-aş fi dorit:  sa fac ceva  frumos si unic in fiecare zi

Nu îmi place:  cand se repeta cineva. intr-una. 

Aud: costin cantand la chitara. mi mi miii

Îmi pare rău:  ca am plecat din Granada

Îmi plac:  oamenii cu imaginatie

Nu sunt:  o ciupercuta

Dansez: din buric

Niciodată: nu fac rau cu intentie 

Des:  my mind wonders

Plâng: probleme amoroase + filme emotionante 

Nu sunt întodeauna: sigura de intentiile oamenilor

Nu îmi place de mine:  cand nu am curajul sa spun Nu 

Sunt confuza:  des :)

Am nevoie:  de multi prieteni in jur si oameni noi care sa ma inspire

Ar trebui: sa nu mai fiu atat de sincera cu strainii, mai ales daca sunt jurnalisti

Sa preia leapsa cine doreste :) 

Tic-tac

Tweet

Ieri mi-am adus aminte de unde a inceput pasiunea mea pentru ceasuri: cand am citit La medeleni, Olguta avea un ceas din acela comun comunist, sustinut pe 2 picioruse, iar ea i-a pus porecla Cracanel. Aceasta revelatie a mea a avut doua urmari: atractia mea neexplicata catre ceasuri, si, pentru ca nu stau asa bine cu memoria, imi  placea sa dau porecle (multe au rezistat chiar f bine in timp).

Sa se inteleaga ca nu este vorba despre ceasuri noi fancy bvlgari sau mai stiu eu ce. Ceasuri dinainte de '89. Cu cat mai vechi cu atat mai bine. Mari de pus pe biblioteca, ceasuri de perete, de gara, de stalpi, ceasuri de buzunar sau de mana. Imi place mult felul in care se invechesc, ruginesc, designul ceasului, modelele din interior, grija cu care erau facute. Amuzant este ca absolut nici unul dintre ceasurile mele nu functioneaza (90% nici nu sunt complete, sau functionale, dar nici restul de 10% nu stau mai bine). Nici macar ceasul meu de mana nu mai merge, dar eu tot il port :P.

Poate este mai bine sa nu functioneze, pentru nu m-ar amuza sa aud ticaituri de ceasuri (fara sunete repetitve va rog)

Nu am stat niciodata sa pun toate ceasurile pe care le am in fata mea si sa ma gandesc de ce le ador atat de mult. Este o atractie ciudata pe care nu stiu sa mi-o explic,  si nici nu as vrea. Ce stiu este ca nu cred ca are treaba cu panica mea pt timp, ci cu ceasul in sine. In poza am facut o selectie a ceasurilor care-mi plac (din ce exista pe polyvore.. limitat) 

Rikki Kasso

Tweet

site

blog

Pipes

Tweet

Toata discutia a inceput intre prieteni, cand o fata mi=a spus ca pe ea doctorul a diagnosticat-o cu .. "euforie senila". CE? euforie senila? toate relele mi=au trecut prin gand.  

Imagineaza-ti.. esti la doctor si vine cu o foaie in mana.. "Mda.. se pare ca suferi de euforie SENILA".. Eu i-am spus ca in momentul ala.. as fi facut ochii mari si as fi inceput sa plang.. ca sa aflu ca de fapt aceasta ...euforie senila inseamna ca razi aiurea. Atunci... de ce se numeste euforie.. senila? de ce nu .. Ras aiurea? (bine, nici chiar asa :P )

Apoi alt prieten imi spune ca un amic de-al lui a fost diagnosticat cu.. "tremur esential" CE? ESENTIAL? wtf? ce inseamna? -> .. cand intinzi mana si tremura degetele.. de ce esential? 

Pai nu e de mirare ca jumate din oamenii pe care ii stiu sunt ipohondri si paranoici.

La facultate mi=a placut faptul ca faceam o groaza de materii, si fiecare avea limbajul sau specific. Dar cand gasesti ceva precum:

" plurimodismul congenital al lumii omului, definitoriu pt ordinea umanului, nu se confunda nici cu monadologia lui Leibniz, care se vroia un principiu de ontologie generala, dar nici cu relativismul radical, nedialectic, rezultat din contextualitatea si istoricizarea neinfranata a omenescului."

.... huh?

De ce atatea complicatii? Nu vrei ca studentul tau sa inteleaga clar si frumos ceea ce zici? Ca pacientului tau sa nu ii iasa ochii din cap cand incepi sa dai denumiri dubioase pentru ceva care nu este atat de grav precum suna? 

Iar in viata de zi cu zi, vad cum oamenii se complica atat de mult in niste decizii obiective si .. pentru mine, atat de usoare si de clare (asa cum Lola mea cred ca vede totul alb negru numai firele si cablurile color :F )

Orice om incearca sa creeze o legatura intre informatiile pe care le are la dispozitie sa .. make the pipe work :)  dar majoritatea nu stie sa aleaga drumul cel mai simplu. 

Daca ma joc pipes, dynomite sau alte joculete in genul, constientizez ca intentionat ma complic. Nu aleg niciodata calea cea mai usoara.  Dar asta este valabil numai pentru jocuri, ca sa fie victoria mai dulce. :)

Castorel a fost primul .. poate nu care si-a dat seama, dar care mi-a spus ca eu gasesc usor solutiile, si nu imi place sa ma complic (oare m-a ajutat faptul ca am castigat cand eram mica intr-o tabara jocul de perspicacitate cu potrivitul patratelelor cu furnicute?)

Recunosc, daca e vorba de ceva personal, doamne, atatea ganduri imi fac, si imi pun atatea probleme, incat pana la urma in mintea mea sunt o groaza de macaroane carora nu le mai dau de capat. Si in momentul in care nu mai gasesti solutia, se instaleaza alte stari... bad bad for your mental health. Si singrul mod de a le da de capat este sa lasi timpul sa treaca si treptat probabil de la sine se descurca gandurile. 

In cazul comunicarii, cred ca  oamenii apreciaza mai mult daca vorbesti clar, deschis, fara aere de (semi)doct ca oricine, indiferent in ce domeniu activeaza, sa iti intelega vorbele ca atare. 

In ceea ce priveste relatiile, cred ca cel mai rau  m-au enervat dintotdeauna planurile, strategiile. "Ignora-l si o sa vezi tu cum vine", "gaseste un mod sa il faci sa.." etc. Ai ceva de zis? Spune! Este un castig de timp si o scutire incredibila de nervi, de macinari si drame adolescentine. 

Foarte simplu! :)