Living large in a small house
Am vazut acum mult timp o emisiune despre o doamna care avea o casa mare, pe care a umplut-o pana la refuz cu haine si obiecte inutile. Nu mai avea loc sa treaca de sutele de haine si obiecte aruncate pe sus, pe jos, pe dupa, prin si peste. Se vedea ca este o femeie nefericita care incearca sa substituie o mare lipsa din viata ei prin cumpararea sutelor de obiecte, pe care nici macar nu le folosea. Desi avea toate aceste obiecte, calitatea vietii ei era aceeasi. Un nene impreuna cu echipa lui de x oameni au stat un weekend la ea acasa si i-au facut o organizare drastica si au aruncat foarte multi saci plini cu haine, obiecte. Doamna toata durdulie si intristata cauta motive sa tina de orice lucru.
Exista o tendinta a oamenilor, incurajata de obisnuinta, de a aduna tot felul de prostii, de a umple casa atat cat spatiul ii permite. Este greu sa te desparti de obisnuinta nefiltrata prin gandire si de a incepe sa gandesti practic pentru a-ti usura viata.
In acest moment locuiec intr-o garsoniera care are 22 mp in total. Inainte stateam intr-un apartament de peste 80mp, iar o perioada de timp 2 dintre camere nici nu erau folosite.
Trecerea pare dificila, si a fost un pic la inceput, dar pe parcurs mi-am dat seama de beneficiile unui spatiu aparent mic, dar care, organizat cum trebuie, iti poate aduce tot confortul pe care il doresti.
Haide sa privim un pic avantajele unei case mici:
- salvezi bani- folosesti mai putin curent, mai putina caldura, mai putina apa (pentru ca nu mai strangi toate prostiile de boluri de plastic si nshpe feluri de farfurii, deci nu ai asa multe de spalat. la dush eu nu garantez nimic pentru ca sunt o ratza)
- in cazul unui incendiu (remember Weeds?)/cutremur, sau orice dezastru natural investitia pierduta este incomparabil mai mica decat in cazul unei case mari.
- cureti mai repede- curatenia intr-o casa mica se face mult mai repede, iar produsele de curatat se consuma mai greu.
- locuind intr-o casa mica se creaza o apropiere intre oamenii care locuiesc, in cazul unui cuplu- pentru o familie cu copii trebuie sa existe intimitate prin camere separate.
- pentru ca nu mai strangi obiecte care nu sunt necesare, iti permiti sa ai lucruri mai putine de calitate mai buna.
Cel mai important este sa stii cum sa iti organizezi spatiul. Cand ai o casa mica, ai nevoie totusi de mult spatiu de depozitare. O idee foarte buna este sa profiti de spatiul pe verticala. Daca inveti sa mobilezi inteligent pe verticala poti lasa senzatia de spatiu aerisit, fara a te simti ca intr-o cutie.
Daca ar fi sa locuiesc intr-o rulota, mi-as lua Gypsy Coach :D
Mai jos este un filmulet cu the tiny house a unui designer de tiny houses.. foarte tiny, un pic cam prea claustrofobic pentru mine, dar este minunat cat de bine poti trai cu atat de putine resurse.
Acum doi ani am povestit despre casa visurilor mele: La maison ou je grandirai, iar visul este cam acelasi, numai ca adaug noua informatie despre cat de bine ma simt Living large in a small house :).
In schimb gradina si livada vor fi mari, cu copaci fructiferi de tot felul, voi planta legume in gradina. yum yum yum.
The end
rolul nostru in viata este de a evolua spiritual. in viitor spiritele evoluate vor realiza lipsa importantei lumii materiale si nu se vor mai atasa atat de mult de corp si material.
in acel moment spiritele vor decide sa nu se mai reincarneze in fiinta pe pamant, ci sa ramana spirite libere in univers.
si asa se vor rari fiintele pe pamant.
si asa va fi sfarsitul omenirii si a vietii asa cum o stim noi.
New favourite word: Serendipity
Serendipity is the effect by which one accidentally stumbles upon something fortunate, especially while looking for something entirely unrelated
The word derives from Serendip, the Persian name for Sri Lanka, and was coined by Horace Walpole on 28 January 1754 in a letter he wrote to his friend Horace Mann, an Englishman then living in Florence. The letter read:
"It was once when I read a silly fairy tale, called The Three Princes of Serendip: as their highnesses traveled, they were always making discoveries, by accidents and sagacity, of things which they were not in quest of: for instance, one of them discovered that a camel blind of the right eye had traveled the same road lately, because the grass was eaten only on the left side, where it was worse than on the right—now do you understand serendipity? One of the most remarkable instances of this accidental sagacity (for you must observe that no discovery of a thing you are looking for, comes under this description) was of my Lord Shaftsbury, who happening to dine at Lord Chancellor Clarendon's, found out the marriage of the Duke of York and Mrs. Hyde, by the respect with which her mother treated her at table."
Drama queens (and kings)

Darul oamenilor de a complica orice merge mana in mana cu darul lor de a dramatiza.
Ne-am obisnuit cu prostul obicei de a cauta uneori coduri si semnificatii in niste vorbe simple si clare. Daca ti se spune un anumit lucru, parca prea e usor. Trebuie.. trebuie sa fie ceva in spatele acelor cuvinte.
Vinovatul? Femeia. Cand barbatul spune ceva foarte clar, ea se framanta, se intreaba oare ce inseamna de fapt ce a zis barbatul? Ce ar trebui ea sa inteleaga din asta? Ce vrea el sa spuna? (fara sa realizeze ca barbatii nu se complica, si de obicei vorbesc destul de concis si nu o iau pe aratura cu explicatii si drame)
Barbatul cunoscand talentele de codificare ale femeii, cand aceasta ii spune lui ceva, el se panicheaza. Incepe si el sa se intrebe: oare ce vrea sa spuna cu asta?
Si atunci cand exista o femeie care ii spune barbatului frumos si clar: dude, asculta ce iti spun! asta vreau! de asta am nevoie, si atat! el nu poate percepe cuvintele exacte.
Daca ambele parti in aceeasi masura ar incerca sa vorbeasca cu tact, dar sincer, nu ar mai exista atatea rastalmaciri de cuvinte, misleadings, situatii jenante.
Feriti-va de pelicani!

Sunt unele cuvinte pe care nu le auzi o lunga perioada de timp. Eu cred ca atunci cand, intr-o perioada foarte scurta de timp, acelasi cuvand iti apare in diverse situatii, trebuie sa fie un semn!
Acum cateva zile am primit un filmulet foarte disturbing cu un pelican care a mancat un pidjin, si l-a tinut cateva minute in gura in timp ce pasarea nefericita falfaia crizata, falfaia si in timp ce era in gatul pelicanului- mutant, in timp ce pelicanul tot incerca sa-l inghita de viu. 
Bestia arata de parca dansa, iar oamenii, turma de tampiti ca de obicei, filmeaza si vizioneaza ca la cinema in loc sa se duca cineva sa deschida animalului clantza sa lase pidjinu sa zboare fericit, rahatindu-se pe toti care au stat sa se uite ca prostii.
Astazi gasesc pe Scribd un document unde zice asa: "In lipsa totala de hrana, pelicanul isi infige ciocul in propria-i carne pentru a-si hrani puii." ... Dude, that's really fucked up. crazy motherfuckers pelicani.

Ce am invatat din asta, copii? Pelicanii sunt nebuni.Uitati-va numai la prima poza, ce moaca de criminal in serie are. Ce privire furioasa si intunecata!
Daca o sa ma duc in Delta, si ma ataca un pelican, o sa tin la mine un pidjin de cauciuc. Il arunc repede pe jos mai acolo sha, si o iau la fuga.
leapsa

Leapsa de la OInK
Sunt: 1. la o rascruce de drumuri . 2. pretioasa
Păstrez: ua, tot felul de nebunii :P
Mi-aÅŸ fi dorit: sa fac ceva frumos si unic in fiecare zi
Nu îmi place: cand se repeta cineva. intr-una.
Aud: costin cantand la chitara. mi mi miii
Îmi pare rău: ca am plecat din Granada
ÃŽmi plac: oamenii cu imaginatie
Nu sunt: o ciupercuta
Dansez: din buric
Niciodată: nu fac rau cu intentie
Des: my mind wonders
Plâng: probleme amoroase + filme emotionante
Nu sunt întodeauna: sigura de intentiile oamenilor
Nu îmi place de mine: cand nu am curajul sa spun NuSunt confuza: des :)
Am nevoie: de multi prieteni in jur si oameni noi care sa ma inspire
Ar trebui: sa nu mai fiu atat de sincera cu strainii, mai ales daca sunt jurnalisti
Sa preia leapsa cine doreste :)
Tic-tac

Ieri mi-am adus aminte de unde a inceput pasiunea mea pentru ceasuri: cand am citit La medeleni, Olguta avea un ceas din acela comun comunist, sustinut pe 2 picioruse, iar ea i-a pus porecla Cracanel. Aceasta revelatie a mea a avut doua urmari: atractia mea neexplicata catre ceasuri, si, pentru ca nu stau asa bine cu memoria, imi placea sa dau porecle (multe au rezistat chiar f bine in timp).
Sa se inteleaga ca nu este vorba despre ceasuri noi fancy bvlgari sau mai stiu eu ce. Ceasuri dinainte de '89. Cu cat mai vechi cu atat mai bine. Mari de pus pe biblioteca, ceasuri de perete, de gara, de stalpi, ceasuri de buzunar sau de mana. Imi place mult felul in care se invechesc, ruginesc, designul ceasului, modelele din interior, grija cu care erau facute. Amuzant este ca absolut nici unul dintre ceasurile mele nu functioneaza (90% nici nu sunt complete, sau functionale, dar nici restul de 10% nu stau mai bine). Nici macar ceasul meu de mana nu mai merge, dar eu tot il port :P.
Poate este mai bine sa nu functioneze, pentru nu m-ar amuza sa aud ticaituri de ceasuri (fara sunete repetitve va rog)
Nu am stat niciodata sa pun toate ceasurile pe care le am in fata mea si sa ma gandesc de ce le ador atat de mult. Este o atractie ciudata pe care nu stiu sa mi-o explic, si nici nu as vrea. Ce stiu este ca nu cred ca are treaba cu panica mea pt timp, ci cu ceasul in sine. In poza am facut o selectie a ceasurilor care-mi plac (din ce exista pe polyvore.. limitat)
Pipes

Toata discutia a inceput intre prieteni, cand o fata mi=a spus ca pe ea doctorul a diagnosticat-o cu .. "euforie senila". CE? euforie senila? toate relele mi=au trecut prin gand.
Imagineaza-ti.. esti la doctor si vine cu o foaie in mana.. "Mda.. se pare ca suferi de euforie SENILA".. Eu i-am spus ca in momentul ala.. as fi facut ochii mari si as fi inceput sa plang.. ca sa aflu ca de fapt aceasta ...euforie senila inseamna ca razi aiurea. Atunci... de ce se numeste euforie.. senila? de ce nu .. Ras aiurea? (bine, nici chiar asa :P )
Apoi alt prieten imi spune ca un amic de-al lui a fost diagnosticat cu.. "tremur esential" CE? ESENTIAL? wtf? ce inseamna? -> .. cand intinzi mana si tremura degetele.. de ce esential?
Pai nu e de mirare ca jumate din oamenii pe care ii stiu sunt ipohondri si paranoici.
La facultate mi=a placut faptul ca faceam o groaza de materii, si fiecare avea limbajul sau specific. Dar cand gasesti ceva precum:
" plurimodismul congenital al lumii omului, definitoriu pt ordinea umanului, nu se confunda nici cu monadologia lui Leibniz, care se vroia un principiu de ontologie generala, dar nici cu relativismul radical, nedialectic, rezultat din contextualitatea si istoricizarea neinfranata a omenescului."
.... huh?
De ce atatea complicatii? Nu vrei ca studentul tau sa inteleaga clar si frumos ceea ce zici? Ca pacientului tau sa nu ii iasa ochii din cap cand incepi sa dai denumiri dubioase pentru ceva care nu este atat de grav precum suna?
Iar in viata de zi cu zi, vad cum oamenii se complica atat de mult in niste decizii obiective si .. pentru mine, atat de usoare si de clare (asa cum Lola mea cred ca vede totul alb negru numai firele si cablurile color :F )
Orice om incearca sa creeze o legatura intre informatiile pe care le are la dispozitie sa .. make the pipe work :) dar majoritatea nu stie sa aleaga drumul cel mai simplu.
Daca ma joc pipes, dynomite sau alte joculete in genul, constientizez ca intentionat ma complic. Nu aleg niciodata calea cea mai usoara. Dar asta este valabil numai pentru jocuri, ca sa fie victoria mai dulce. :)
Castorel a fost primul .. poate nu care si-a dat seama, dar care mi-a spus ca eu gasesc usor solutiile, si nu imi place sa ma complic (oare m-a ajutat faptul ca am castigat cand eram mica intr-o tabara jocul de perspicacitate cu potrivitul patratelelor cu furnicute?)
Recunosc, daca e vorba de ceva personal, doamne, atatea ganduri imi fac, si imi pun atatea probleme, incat pana la urma in mintea mea sunt o groaza de macaroane carora nu le mai dau de capat. Si in momentul in care nu mai gasesti solutia, se instaleaza alte stari... bad bad for your mental health. Si singrul mod de a le da de capat este sa lasi timpul sa treaca si treptat probabil de la sine se descurca gandurile.
In cazul comunicarii, cred ca oamenii apreciaza mai mult daca vorbesti clar, deschis, fara aere de (semi)doct ca oricine, indiferent in ce domeniu activeaza, sa iti intelega vorbele ca atare.
In ceea ce priveste relatiile, cred ca cel mai rau m-au enervat dintotdeauna planurile, strategiile. "Ignora-l si o sa vezi tu cum vine", "gaseste un mod sa il faci sa.." etc. Ai ceva de zis? Spune! Este un castig de timp si o scutire incredibila de nervi, de macinari si drame adolescentine.
Foarte simplu! :)
Rezultatele finale de la Centrul Sf. Ana
Scuze de intarzierea acestui post: a fost cel mai amplu proiect si ca suma stransa, respectiv cheltuita :P, ca amploare a cumparaturilor, ca intensitate, timp limitat etc.
Anul acesta nu a existat o organizare atat de buna avand in vedere cantitatile enorme de cumparaturi, de lucruri primite, tot ce a intervenit tot ce s-a adaugat.
Tin sa zic ca eu am efectuat ultimele cumparaturi cu doua ore inainte de serbare iar Castorel si Oana au terminat toate pachetele noaptea dinainte. Dar, ca de obicei, totul a iesit cum trebuie. (va indoiati? :P)
TOTALUL? 9500 RON (95 de milioane :D ) ----> dintre care 5500 banuti stransi de catre domnul Castor, Oana si cu mine de la prieteni si cunostinte si 4000 banii donati de catre TPU
O groaza de bani, fapt care ne=a permis sa luam cam tot ce era nevoie pentru centru (minus aparate de aer conditionat dar suntem in negocieri :) ). Sa nu mai spunem despre faptul ca am reusit sa mobilam centrul datorita unei sponsorizari. Asta a fost o realizare foarte mare avand in vedere ca o parte din mobila era ok, dar altele nu erau deloc in stare buna.
O situatie speciala a fost cea a lui Antonio: familia lui fiind foarte saraca, ei locuiesc la un etaj al unei case nationalizate la bunica lui. Am vorbit cu mama lui si ne=a spus ca ar avea nevoie de un pat (cei trei copii dormind toti impreuna intr-un pat deteriorat), o masina de spalat (din aceea in care se pune apa manual, nu care trage apa din teava, pentru ca ei nu au apa acolo si trebuie sa o aduca cu galeata de nu stiu unde) si un aspirator. Pentru ca ne=au mai ramas bani le-am luat un pat incapator de la Ikea si un aspirator. Din pacate nu am gasit masina de spalat, fiind un model cam vechi (daca aveti sau stiti pe cineva care sa aiba asa ceva sa imi spuneti).
Si sa trecem la ceea ce s-a cumparat:
Foarte multe haine donate, saci intregi.. (am stat intr-o noapte si le-am sortate pt fiecare copil in parte dupa marimi)
S-a cumparat de catre un ajutor al Mosului si un aspirator Singer pentru centru.
Pe langa cele facute pentru centru, a existat faimoasa LISTA (parola: buline) unde cine a vrut/ a avut timp a ales un copil sau mai multi caruia sa ii cumpere el insusi ceea ce copilul respectiv si-a dorit.
Poate o sa va intrebati de ce s-au luat uneele lucruri care nu par necesare.. daca eram la un centru maternal nu am fi luat deodorant cu PUFF sau un deodorant care miroase frumos Corinei, sau buretei de par si elastice, dar aici necesitatile nevoile si prioritatile difera, fericirea lor consta in "o portocala, un sprite si pilaf", dorintele lor sunt de fapt lucrurile necesare. Asta vorbind de copii si ceea ce li s-a cumparat. Cei care au cumparat ei insisi stiu ca unei fete de ex ii placeau dungile, altui copil ii placea sa faca mult baita - asa ca i s-au luat chestii de facut baita. :)
Va multumim enorm tuturor celor care ne=au ajutat, fie prin donatii de haine, de bani sau ajutor fizic, cei care au cumparat chiar ei copiilor, cei care ne=au ajutat cu transportul, si nu in ultimul rand celor de la TPU, who made all of this possible! Thank you. thank you! :P
Si acum punctual, vrem sa multumim fiecare celor care s-au implicat:
Castorel vrea sa multumeasca urmatorilor:(www.getindoor.eu)
Oana doreste sa multumeasca urmatorilor:
-Mihaela Dale si prietenilor ei:
Eu, Yoli, multumesc din tot sufletul urmatorilor:
- Purice Mirela
- Ruxandra Musat
- Bianca Naumovici
- Ioana Marinescu
- Pika (care a creat special o geanta pentru fata pe care a ajutat-o)
- Andreea Vaduva (care a donat si multe bijuuri pentru fetele cochete)
- Raluca Raducanu
- Tara
si prietenii ei:
Elena
Carmen
Claudia - Andra
- Alex
- Ajutorul lui Moshu'
- Mariuca
- Mario
- Nasii Ancai si ai lui Catalin
Si cateva poze, urmand ca pe restul de poze cu cele cumparate si poze de la sebare sa le pun pe FLIKR:



So far



Sa va spun pe scurt realizarile de pana acum, caci da, inca mai avem destule de luat.
So...
Am luat cam tot de pe lista pentru centru.
Ni s-au dat cam toate cadourile luate de voi pentru copii (lots and lots and lots of thanks).
Oana si Castorel au vorbit cu cineva de la o firma de mobila care a facut muuulllta mobila pentru centru. yey (mese, dulapuri, rafturi)
S-a luat pat de kineto.
Sistemul audio este deja montat (go go beaver!)
Produsele Elemental cumparate
Pampersi si sevetele umede la kg :P
pentru logopedie si salile de clasa: hartie, jocuri, ustensile de tot felul..
Cumparaturi pentru centru Ikea, Carrefour, Cora (pana acum)
Brad
Mini prix haine pentru copii
Foarte multe haine donate, saci intregi.. (sortate si impartite pt fiecare dupa marimi)
TPU ne-au dat 500 de euro, urmand ca maine sa mai primim inca 500 pentru ultimele cumparaturi. Pana acum am cheltuit peste 4000 ron.. efectiv ceea ce ni s-a spus ca lipseste in centru.
And we;re not done yet! V-am atasat cateva poze ca idee. Pentru imaginea completa va invitam pe toti cei care ati participat pe 19 la centru la serbarea de craciun la ora 11. (adresa: petru rares nr 1. va rugam sa ne confirmati unuia dintre noi - yoli, oana, castorel ca veniti)
nighty night y'all
roar


















